Barbati si femei de religii diferite provenind din multe tari ale lumii, ne-am reunit la Bucuresti pentru a cere de la Dumnezeu marele dar al pacii. In aceste zile, Dumnezeu ne-a facut constienti de valorile sfinte ale pacii. Dumnezeu iubeste pacea si nu vrea razboiul. Atotputernicul este prin natura sa Dumnezeul pacii; religiile nu justifica niciodata ura, violenta si razboiul.

Cine foloseste numele lui Dumnezeu pentru a uri omul sau pentru a-l ucide abandoneaza religia pura si fara pata: numele cele multe ale lui Dumnezeu nu semnifica niciodata ura. Toate impreuna compun cuvantul pace si il fac sa fie inteles in diferite limbi ale lumii.

Da, intr-adevar, pacea este numele lui Dumnezeu. Acest nume sfant ne angajeaza sa realizam pacea in iubire, in dreptate, in intelegere. Este imposibil sa-i slujesti lui Dumnezeu fara a sluji pacea. Aceasta convingere ne angajeaza pe noi, barbati si femei, sa slujim cu mai mult curaj cauza pacii, in Comunitatea noastra. Ne cere ca inima noastra si a fratilor nostri sa se deschida spre credinta si iubire. Razboiul si pacea pornesc, de fapt, din inima fiecarei femei si a fiecarui barbat.

Cateodata amintirea nedreptatilor si a suferintelor, dorintele de afirmare par a justifica diviziunile, rivalitatile si conflictele, dar nu exista viitor in diviziuni si razboi. Neintelegerile pregatesc conflictele. Cultul urii genereaza violenta. Doar in pace exista viitor. Sa lasam generatiilor viitoare o lume neintinata de ura si razboi, ci bogata in pace.

Bucurestiul in aceste zile binecuvantate a devenit o capitala a dialogului si a pacii. Astazi straluceste in splendoarea lui ca punte intre Orient si Occident. Din inima multumim Romaniei si oamenilor ei, care s-au unit cu noi intr-un climat de primire calduroasa si de rugaciune. La Bucuresti amintim pe toti cei care au murit si au suferit din cauza dictaturii, a nedreptatilor si a conflictelor, in acest secol, aici si in orice parte a lumii.

Am venit in Romania ca niste cautatori ai pacii. Nu avem putere materiala, nici instrumente de constrangere. Suntem oameni ai religiei. Suntem convinsi ca, din strafundul traditiilor noastre religioase, izvoraste o "forta slaba" care poate schimba lumea. Aceasta este forta religiilor: dragostea si credinta. Cu aceasta forta strigam: nici un razboi nu e sfant, ci doar pacea este sfanta. A vorbi despre razboiul religiilor este o absurditate si un blestem in fata lui Dumnezeu.

Ne adresam celor care ucid si duc razboaie in numele lui Dumnezeu: "Opriti-va! Nu ucideti! Sa vorbim impreuna si Dumnezeu va va lumina!" Ne adresam celui care calca in picioare omul si creatia, cerand in numele lui Dumnezeu respectul pentru fiecare creatura si pentru tot ce a fost creat. Niciodata ura, distrugerea si conflictele sa nu isi gaseasca un punct de plecare in religie!

Dupa sfarsitul celui de-al II-lea razboi mondial si, apoi, dupa caderea zidurilor, umanitatea a sperat intr-un timp de pace si de dreptate. Dar sfarsitul acestui secol, maret si ingrozitor, este marcat de noi conflicte, noi suferinte, noi ziduri. Noi, intariti de intelepciunea credintei si de experienta atator dureri, declaram: razboiul e o nebunie si niciodata nu exista victorie in eliminarea altuia.

Razboiul este mereu o infrangere pentru om si o ofensa adusa lui Dumnezeu. De-ar putea creste constiinta ca durerea unui popor, in orice parte a lumii, impovareaza toata planeta!

Nici o ura, nici un conflict nu poate rezista rugaciunii, iertarii si iubirii. De aceea cerem iertare si iertam. De aceea am vazut in aceste zile o scoala a dialogului. Medicamentul dialogului permite sa vindecam multe neintelegeri si conflicte intre popoare si religii. Dialogul dezvaluie ca razboiul si neintelegerile nu sunt invincibile. Nimic nu se pierde cu dialogul. Totul e posibil cu pacea.

Gata cu razboiul, asadar! Dumnezeu sa daruiasca lumii minunatul dar al pacii prin rugaciunea tuturor crestinilor!

Bucuresti, 1 septembrie 1998