Domnule Presedinte al Republicii,
Preafericirile si Sfintiile Voastre,
Ilustri Reprezentanti ai Bisericilor crestine si ai marilor Religii ale lumii, dragi prieteni, dragi prieteni din Bucuresti care in seara aceasta ati venit in numar atat de mare, va multumesc voua tuturor pentru primirea calduroasa din aceste zile, va multumesc pentru ca ne-ati primit si urmat cu entuziasm, multumesc tuturor celor care au lucrat pentru realizarea acestei intalniri, multumesc celor care au imbogatit-o cu prezenta lor.

Am ajuns la sfarsit, la aceasta manifestare de incheiere, in aceasta piata istorica, unde rasuna amintirea martiriului si a suferintei multor oameni din timpul dictaturii comuniste.

Astazi se uneste cu aceasta amintire si comemorarea tuturor celor care, in toate colturile lumii, au suferit, si-au dat viata, au fost persecutati, incepand cu al doilea razboi mondial si pana astazi. Vesnica fie amintirea lor.

Da, sa amintim, deasemenea, pe cei care inca patimesc in inchisori, in campuri de concentrare, din cauza nedreptatii, a privarii de libertate, a sclaviei, condamnati la un viitor nedemn. In linistea acestei piete ajung pana la noi strigatele si chipurile durerii celor care sufera mult, ca o cerere adresata tuturor de a se construi o lume mai dreapta.

Din aceasta piata din care s-a ridicat un strigat de libertate pentru intreaga Romanie in 1989, azi rasuna vocea barbatilor si femeilor de religii diferite care se adreseaza Romaniei si lumii intregi: doar pacea e sfanta, iar Dumnezeu nu doreste ura, razboiul, violenta.

Este un strigat care vine din adancul inimilor unor credinciosi care au crescut, din punct de vedere spiritual, in cadrul intalnirii din aceste zile. Deoarece, dragi prieteni, aceste zile la Bucuresti au fost un timp in care ne-am privit in ochi, ne-am vorbit, ne-am impacat, ne-am inteles, ne-am iubit.

Aceasta este datoria noastra a tuturor in Romania si in orice alta parte a lumii: sa ne iubim, sa ne intelegem, sa ne reconciliem, dar si sa-i reconciliem si sa-i facem pe ceilalti sa inteleaga si sa iubeasca. Cativa dintre cei prezenti aici au trait in acest loc experienta lui Iosif in Egipt, care mergand in intampinarea fratilor sai care se temeau de el si nu-l recunosteau ca frate, si care, mai mult, se temeau de el ca de un dusman, s-a lasat recunoscut, zicand printre lacrimi: "Eu sunt Iosif, fratele vostru".

A fost si experienta traita in zilele acestea de multi oameni veniti din tari diferite si din medii religioase diferite. Dar si destul de multi romani - mi se pare -, tocmai in aceste zile, s-au indreptat unii spre altii si s-au imbratisat spunandu-si: "Sunt eu, Iosif, fratele vostru". Aceasta s-a intamplat inca de sambata, incepand cu Liturghia celebrata in Catedrala catolica.

Aceste zile lasa o frumoasa mostenire de pace care nu poate fi risipita in viitor. O lasa Romaniei si romanilor. O lasa oaspetilor care au participat la intalnirile noastre. Este mostenire increderii in dialog prin iubire, rabdare, respect.

Dar este si o convingere care cere un curaj nou, mai ales responsabililor religiosi: curajul iubirii de a trece dincolo de schemele adesea impietrite ale propriilor comportamente si traditii. Este curajul umil al celui care descopera cu o constiinta mereu crescanda faptul ca servitorii lui Dumnezeu sunt in acelasi timp servitorii pacii, servitorii pacii intre oameni, intre popoare, intre religii. Ca sunt, de fapt, chemati sa-l slujeasca pe Dumnezeu in pace.

Am parcurs un drum lung in acesti ani, dragi prieteni, in aceste intalniri anuale promovate de Comunitatea Sant'Egidio. Printr-o coincidenta fericita, la data de 1 septemnbrie, liturghia romana il aminteste pe Sf. Egidiu, abate. Azi ne amintim de acel 1 septembrie in care soldatii nemti au trecut frontiera poloneza si a inceput al doilea razboi mondial cu lantul ororilor lui. Acum noua ani, asa cum ne aminteste card. Glemp, eram la Varsovia cu oameni de religii diferite pentru a ne aminti si pentru a ne ruga impreuna, spunand: Gata cu razboiul! 

Am ajuns la sfarsitul unui secol. Am parcurs acest drum impreuna. Sa ramanem cu aceste sentimente, in aceasta unitate a inimilor, in ciuda diversitatii istoriilor, a culturilor, a traditiilor.

Imaginea frumoasa a acestei seri, stralucitoare in diversitatea rugaciunilor si a costumelor diferit colorate, compune un mozaic armonios al pacii. Fie ca toti oamenii, de pretudindeni, sa o poata vedea, si mai ales cei care se afla in teroarea razboiului, victimele urii etnice si religioase. Caci aceasta imagine este darul pe care Dumnezeu ni l-a facut: aceasta e ziua pe care a facut-o Domnul.

Noi nu o vom irosi in zadar!