Venerabilului meu frate
Cardinalul Edward I. CASSIDY,
Presedinte al Consiliului pontifical
Pentru promovarea Unitatii intre Crestini

Sunt foarte bucuros sa adresez, prin intermediul dumneavoastra, salutul meu cordial tuturor celor care participa la a douasprezecea intalnire de rugaciune organizata de Comunitatea Sant'Egidio, cu tema "Pacea este numele lui Dumnezeu". Imi amintesc inca cu vie emotie acea zi memorabila de la Assisi unde, pentru prima data in istorie, reprezentantii marilor religii ale lumii s-au reunit pentru a cere pacea Celui care singur este capabil sa o poata da in mod deplin. Asa cum am avut ocazia sa spun in lunile ce au urmat intalnirii, am ferma convingere ca "in acea zi si in rugaciunea care ii era motivul si unicul continut, parea sa se exprime pentru un moment si in maniera vizibila unitatea ascunsa dar radicala intre barbatii si femeile acestei lumi" (Discursul rostit in Senatul roman cu ocazia urarilor de Craciun, 22 decembrie 1986). Aceasta perspectiva, care este in substanta ceea ce eu am numit "spiritul de la Assisi", trebuia sa fie reluata si comunicata pentru a putea suscita oriunde noi energii ale pacii. In acea zi s-a dechis o strada pe care Comunitatea Sant'Egidio a animat-o cu curaj, facand sa participe un numar din ce in ce mai mare de barbati si femei de religii si culturi diferite. Astfel rugaciunea a avut loc in diverse orase europene intre care Vasovia, Bruxelles, Milano si, anul trecut, Padova. Nu este o intamplare daca acest pelerinaj, care deja are o experienta de 12 ani, ajunge in Romania, la Bucuresti, oras devenit in aceasta circumstanta centrul geografic al unei Europe care, bogata in popoare si culturi, trebuie sa reconstruiasca o unitate vasta si armonioasa din care nimeni sa nu fie exclus.

Vreau sa salut intregul popor roman de care sunt aproape cu gandul. Il salut pe Presedintele Republicii si pe guvernul sau, caruia ii multumesc pentru invitatia de a vizita Romania, sperand sa o pot onora. Adresez un gand fratern Prea Fericirii sale Patriarhul Teoctis, Mitropolitilor si Episcopilor si intregului popor al venerabilei Biserici Ortodoxe din Romania. Cu afectiune si cu stima, salut Episcopii si Comunitatile Catolice din Romania, de rit bizantin sau latin, indemnandu-le sa persevereze cu curaj in marturisirea lui Cristos si a Evangheliei sale. Adresez salutul meu fratern si tuturor confesiunilor crestine si celorlalte religii prezente in aceasta nobila tara. Marea manifestare Rugaciunea pentru pace se insereaza perfect in vocatia unica a Romaniei de a fi un pod intre Orient si Occident, oferind o sinteza originala intre culturile si traditiile europene.

Prezenta remarcabila a venerabililor Patriarhi, a Primatilor si Episcopilor Bisericilor ortodoxe face ca aceasta intalnire sa fie semnificativa pentru intreaga crestinatate. Le transmit lor fraternul si afectuosul meu sarut al pacii, pentru ca ei sa-l transmita preaiubitelor lor biserici. Este cu adevarat un dar pretios faptul ca reprezentanti atat de importanti ai ortodoxiei se unesc astazi cu reprezentantii Bisericii catolice si ai altor Comunitati crestine din Occident, pentru a reflecta impreuna pe o tema atat de importanta. Prezenta lor la aceasta intalnire, chiar in pragul celui de-al treilea mileniu, ne indeamna sa inaltam rugaciunea noastra catre Dumnezeu cu o credinta particulara, pentru ca lumea sa vada crestinii "mai putin divizati". Drumul va fi cu atat mai liber, cu cat ne vom intalni mai mult si ne vom iubi, manifestand astfel bucuria care ne uneste. Aceasta intalnire de la Bucuresti se prezinta prin urmare ca un adevarat moment de har. Avem nevoie sa ne amintim pentru noi insine si pentru lume ca ceea ce ne uneste este mult mai puternic decat ceea ce ne desparte.

Aceasta intalnire are o mare semnificatie spirituala, pentru ca crestinii se regasesc alaturi de reprezentantii marilor religii ale lumii. Si lor le adresez salutul meu respectuos. Ei cunosc stima pe care o am pentru traditiile lor religioase: in calatoriile mele apostolice nu uit niciodata sa ma intalnesc cu reprezentantii lor, recunoscand rolul pe care religiile il au in viata oamenilor in vremea noastra. Prezenta lor atat de numeroasa si semnificativa ne aminteste nevoia de a arata unitatea intre natiunii, de a sprijini educatia in favoarea pacii si al respectului, de a cultiva prietenia si dialogul.

Da, avem nevoie de aceasta implicare. Din pacate in ultimele decenii, in ciuda progreselor semnificative pe drumul pacii, am asistat la amplificarea a numeroase conflicte: razboaiele in diverse parti ale lumii implica adesea mai ales tarile sarace, agravand situatia lor deja dificila. Ma gandesc la Africa, martirizata de conflicte si de o situatie endemica de instabilitate. Ma gandesc la Kosovo, care este atat de aproape, unde de prea mult timp populatii intregi sufera atrocitati si torturi in numele rivalitatii etnice. Ma gandesc, in sfarsit, la procesul de pace intreprins in Orientul Mijlociu si in alte parti ale lumii, incetinit de dificultati care ies mereu la suprafata. In fata extinderii razboaielor este nevoie sa se nasca noi energii dedicate pacii, iar religiile sunt o rezerva pretioasa. In timpul intalnirii din 1993, care a avut loc la Milano, sefii religiosi prezenti au semnat un apel care isi pastreaza intreaga sa forta: "Fie ca nici o ura, nici un conflict, nici un razboi sa nu fie declansat de religii! Razboiul nu poate fi niciodata motivat de religie. Fie ca cuvintele religiilor sa fie mereu cuvinte de pace! Fie ca drumul credintei sa se deschida dialogului si intelegerii! Fie ca religiile sa calauzeazca inimile pentru a pacifica lumea! Fie ca religiile sa ajute toti oamenii sa iubeasca pamantul si popoarele lui, mici si mari!"

Religiile lumii aspira la intelegerea universala care se naste dintr-o iubire sincera pentru Dumnezeu. Aceasta intalnire a ales pe drept titlul: "Dumnezeu, oamenii, popoarele", trei realitati care trebuie sa regaseasca un raport organic. Fiecare persoana si fiecare popor poate sa-si redescopere vocatia autentica in masura in care face referire la Cel care este deasupra tuturor si care insoteste toate fiintele umane spre acel viitor comun pe care voi intr-o oarecare masura deja il exprimati in aceasta intalnire.

Va incredintez dumneavoastra, Cardinale, misiunea de a saluta pe fiecare dintre reprezentantii Bisericilor si Comunitatilor crestine, ca si pe reprezentantii marilor religii ale lumii, asigurandu-i pe toti participantii de afectiunea mea sustinuta de invocatia neincetata catre Tatal comun pentru ca toate popoarele pamantului, dupa ce au abandonat caile violentei, sa se indrepte pe calea pacii.

Din Castel Gandolfo, 26 august 1998
Joannes Paulus II